Tulburarea anxioasă de separare constituie una din multiplele tipuri de anxietate care netratate pot avea drept consecințe o serie de dezechilibre psiho-emoționale, funcționale și somatice. Anxietatea de separare se manifestă adesea ca urmare a unui factor stresor cu impact major asupra psihicului persoanei, a unui eveniment traumatizant, a unui abuz, a unei pierderi. Astfel de factori pot include de exemplu decesul unei persoane dragi, pierderea sau despărțirea de partenerul de viață, separarea de parinți sau despărțirea părinților, pierderea casei, o mutare sau situații de emigrare în condiții de război etc.
Este o realitate faptul că tulburările de anxietate sunt una dintre cele mai frecvente forme de psihopatologie la tineri, cu estimări ale prevalenței variind între 5% și 25% la nivel mondial; iar tulburarea anxioasă de separare (TAS) este cel mai frecvent diagnosticat tip de anxietate în copilărie, reprezentând aproximativ 50% din diagnosticele și tratamentele psihologice la copii (Ehrenreich et al., 2008). Conform studiilor științifice, anxietatea de separare se dezvoltă dintr-o interacțiune a factorilor biologici și de mediu. Factorii de risc pentru TAS pot include o vulnerabilitate genetică spre anxietate, precum și vulnerabilități temperamentale și biologice, dar se pare că factorii de mediu au o importanță majoră. Această tulburare poate fi moștenită, caracterul ereditar fiind estimat conform DSM-V (2016) la 73% dintr-un eșantion de gemeni, având frecvență mai mare la fete. Este interesant de menționat că la copii anxietatea de separare este asociată cu o sensibilitate mai mare la stimularea respiratorie cu aer bogat în CO2.
La fel ca alte forme de anxietate, anxietatea de separare poate fi învățată de copii de la părinți sau persoanele în îngrijirea cărora petrec cel mai mult timp. În general, comportamentele anxioase ale adulților au la bază diferite forme de frică, unele conștientizate, altele inconștiente, iar frica în sine poate fi transmisă copiilor în diverse forme.
Simptomele și diagnosticul anxietății de separare
Tulburarea anxioasă de separare poate fi identificată atunci când apar simptome pe termen lung (între 4 săptămâni la copiii și adolescenți; iar la adulți de/ peste 6 luni, deși perioada poate varia). Astfel de simptome includ teama excesivă de separarea de persoane apropiate, de atașament (familie, părinți, prieteni etc.), frica de a pleca de acasă, frica de a rămâne singur(ă).
Copiii pot ezita să meargă sau să stea la școală de teama separării, pot avea coșmaruri pe această temă, rezistență la schimbare, manifestări psihosomatice (ex. tulburări digestive). Ei au tendință spre izolare la școală sau în grupuri sociale, stări de tristețe, apatie, agresivitate, uneori sunt intruzivi, sau au chiar rezultate școlare nesatisfăcătoare. Conform DSM-V (2016) ca adulți, copiii cu tulburare anxioasă de separare devin persoane dependente și hiperprotectoare. Adulții pot avea comportamente rezistente la schimbare și simptome fizice, somatice (cefalee, migrene, simptome digestive, gastralgii) care adesea au în spate anxietatea de separare. Uneori adulții cu tulburare de anxietate de separare sunt reticienți la a se angaja în activități independente, la a călători singuri fără persoanele apropiate, sunt preocupați de posibilitatea pierderii sau despărțirii de persoane semnificative, ceea ce îi determină să aibă și comportamente dependente de acele persoane.
În concluzie, anxietatea de separare, sub orice formă de manifestare, necesită atenție și tratament specializat. Psihologul clinician și psihoterapeutul pot evalua situația persoanei, factorii stresori și toate aspectele implicate în apariția unei astfel de anxietăți, putând recomanda și aplica un plan de tratament psihologic menit să aducă echilibru în viața persoanei.
Referințe bibliografice:
Ehrenreich, J. T., Santucci, L. C., & Weiner, C. L. (2008). Separation Anxiety Disorder in Youth: Phenomenology, Assessment, and Treatment. Psicologia conductual, 16(3), 389–412. https://doi.org/10.1901/jaba.2008.16-389.
DSM-5 Manual de Diagnostic și Clasificare Statistica a Tulburărilor Mintale – APA, ed. 5. (2016). București:Editura Medicală Callisto.
Psiholog Ramona L. Ceciu, Ph.D.
