SCURTĂ ISTORI, DEFINIȚIE
Termenul de fobie își are originea în limba greacă – phobos.
Phobos era unul dintre cei doi fii gemeni ai lui Ares, zeul razboiului.
- Phobos – frică
- Desmos – teroare
Ei îl insoțeau pe Ares pe câmpul de luptă, semănând frica și teroare în rândul adversarilor.
Hippocrate descrie primul simptomele aferente fobiei, dar Celsus este cel care atribuie un termen, pe care l-a preluat din limba greacă.
Fobiile derivă din fricile care stau în spatele fobiilor, unele fiind iraționale sau exagerate.
TIPURI DE FOBII
Cele trei mari categorii de tulburări fobice sunt:
Agorafobia: fobia de spații publice, îndepărtate de cele familiale și protective, mai ales în aglomerații;
Fobia specială(specifică): frica de înălțime, spații înguste, animale, apă, foc, tunete, etc.;
Fobiile sociale: frica de a se manifesta în fața unui public ce îl poate critica, împrejurare în care deseori roșește;
Elementul comun al tulburarilor fobice este frica și persistența.
AGAROFOBIA
Agorafobia este destul de des întâlnită. Apare de regulă între vârsta de 20-40 de ani, sau mai devreme la copilul care are alte tulburări fobice ca de exemplu fobia de întuneric sau anxietatea de separare de părinți.
Este definită ca fiind frica de spații publice deschise sau de spațiile aglomerate.
Putem menționa mersul la : piață, magazine, gară ,bancă, etc.
Frica pe care o persoana cu fobie o resimte este una puternică.
Agorafobia afectează mai mult femeile decât bărbații, iar dacă boala nu este tratată se poate ajunge pana acolo încât pacientul nu mai poate ieși din casă.
Din cauza fricii , calitatea vieții lor se reduce simțitor, iar activitățile în care se implică agarofobicii se restrâng și ca număr și ca spațiu.
METODE TERAPEUTICE
Tratamentul de elecție este al terapiei prin expunere.
Pacienții se confruntă și rămân în contact cu ceea ce evită și le produce frică, până în momentul în care anxietatea lor este ameliorată treptat printr-un proces denumit obișnuință.
Terapia cognitiv-comportamentală , presupune învățarea pacienților să își recunoască și să își controleze gândirea distorsionată și falsele credințe.
FOBIA SOCIALĂ
Fobia socială reprezintă o teamă exagerată a unei persoane de a se expune la anumite situații sociale pentru a nu fi evaluată în mod negativ de către ceilalți. În general aceste persoane :
– nu au încredere în ele însele
– se autoevaluează negativ
– se așteaptă să fie respinși de cei cu care interactionează.
Toate aceste aspecte le determină să evite relațiile sociale.
Fobia socială conduce la:
-izolare socială
-dependent de unele stimulente cu scop de dezinhibare:
alcool, droguri.
TERAPIE FOBIE SOCIALE
Are drept scop ca persoana cu fobie socială să se angajeze în interacţiuni sociale şi să fie reintegrată.
Din punct de vedere psihologic se utilizează: terapia cognitiv – comportamentală
FOBIA SPECIALĂ
Fobia de animale sau insecte: apare de obicei înainte de vârsta școlară fără a se putea preciza un motiv special.
Când fobia apare după această vârsta poate fi precizată o întâmplare
exemplu : copilul a fost mușcat de un câine
Mai frecvente sunt fobiile față de șerpi, câini, păsări, șoareci și păjanjeni.
Fobia de fenomene naturale: apare de obicei în copilărie.
Aici intră teama de fenomene naturale. exemplu: furtuni, apă, înălțimi.
Teama de înălțimi, teama de a nu aluneca sau a se prăbuși.
Teama de întuneric este frecvent întâlnită la copii și uneori la vârsta adultă.
Fobia de sânge, injecții sau vătămări corporale apare la vârsta preșcolară sau mai târziu.
TERAPIE FOBIA SPECIALĂ
Cea mai inovativă metodă de tratare a fobiilor specifice este: terapia prin expunere virtuală.
Terapia virtuală s-a dovedit extrem de eficientă în cazul fobiilor de :
– zbor
– teama de a vorbi în public
– frica de înălțimi
– furtuni,
– spații închise
– anxietatea socială resimțită de copii în școală.
Expunerea la un stimul se face până când nivelul anxietății sale ajunge la un nivel confortabil, pe care pacientul să îl poată gestiona, iar apoi se trece la expunerea la un alt stimul.
Psiholog Clinician – Barbu Laura Octavia
