Ce este anxietatea sportivă?

Anxietatea sportivă este o tendință de a vedea situațiile concurențiale drept amenințătoare și de a răspunde la aceste situații cu reținere și tensiune (Martens, Vealey și Burton, 1990).

În condiții de presiune, abilitățile motorii care sunt de obicei automate, devin afectate de tensiunea suplimentară. Sportivii „greșesc” în timp ce încearcă sarcini bine învățate (Baumeister, 1984). Chiar și sportivii cu înaltă calificare se încadrează în spirală descendentă, cei care fac „greșeli stupide” pe abilitățile pe care le practică de ani buni. Ei sunt obsedați de teama că se va întâmpla din nou. Acest lucru ii face și mai încordati și probabil să se încurce din nou.
Există componente mentale, fizice și comportamentale ale anxietății sportive.

Componenta fizică (anxietatea somatică) include simptome precum:
Frecvența cardiacă crescută
Tensiune
Transpiraţie
Tremur

Componenta mentală (anxietatea cognitivă) include:
Grijile
Negativitate
Îndoială de sine

Există, de asemenea, factori de personalitate de luat în considerare. Unii sportivi sunt mai predispuși la anxietatea de competiție dacă au predispoziție spre anxietate ridicată în multe situații/aspecte ale vietii. Din acest motiv se recomandă îmbunătățirea situațiilor ce țin de emoțiile personale.

S-a constatat că anxietatea somatică prezice performanțe slabe atunci cand sportivul se află sub presiune. Acest lucru se datorează faptului că accentul unui sportiv este direcționat pe ceea ce ar trebui să facă, în dezacord cu senzațiile și emoțiile acestuia. (Wang, Marchant, Morris și Gibbs, 2004).

Anxietatea cognitivă, care este mai frecventă la femei și sportivi mai în vârstă, contribuie, de asemenea, la perturbarea concentrării. (Grossbard, Smith, Smoll, & Cumming, 2009).

Sportivii care au mai multă anxietate în general, sunt mai predispusi să experimenteze performanțe slabe sub presiune (Martens și colab., 1990; Wang și colab., 2004).

Vestea bună este că există abilități de coping extrem de eficiente pe care oricine le poate învăța. Deși anxietatea este o realitate pentru unii copii mai mult decât pentru alții, majoritatea pot învăța să prospere în situații competitive

Anxietatea este utilă sau dăunătoare?

Nu toată anxietatea în sport este dăunătoare. Anxietatea poate beneficia de performanță prin concentrarea energiei și a atenției asupra sarcinii.(Lazarus, 1984). Alte cercetări au arătat că emoțiile negative, cum ar fi anxietatea anterioară concurenței, pot duce la un efort crescut (Eysenck et al., 2007). În ciuda unei interpretări negative inițiale a anxietății, aceste emoții pot fi de ajutor pentru creșterea motivației, efortului și / sau concentrării (Neil și colab., 2011).

Anxietatea dăunătoare este legată de interpretarea de către sportiv a emoțiilor negative (Neil și colab., 2011). Atunci când un sportive vede anxietatea ca ceva care va afecta performanța, aceasta poate declanșa anxietate fizică crescută, ducând la alte gânduri negative (Lazarus, 1998).

Atunci când emoțiile sunt percepute ca fiind în detrimentul performanței viitoare, sentimentele negative se intensifică și interferează cu concentrarea sportivului, afectând capacitatea acestora de a executa sarcinile necesare (Neil și colab., 2011).

Dacă un sportiv a avut experiența de „sufocare”, atunci simte cum corpul lui se acumulează cu energie nervoasă, devine mai nervos, îngreunat de sentimentele negative. Aceasta pune în mișcare ciclul de anxietate sportivă:
Ei devin nervoși;
Ei cred că nu se vor descurca bine, ceea ce îi face mai nervoși;
Ei merg pe credințe precum “Nu o sa reusesc!”;
Modelul este în continuare solidificat, acestea fiind credințe negative.

Ce provoacă anxietatea sportivă?

Două tipuri de stresori duc la creșterea anxietății la sportivi: stresori de performanță și stresori organizaționali.
Stresorii de performanță sunt corelați cu pregătirea, riscul de rănire, așteptările, conștiința de sine și rivalitatea.
Stresorii organizaționali sunt legați de mediul de competiție, responsabilitatea, leadershipul și așteptările unui sportiv.

O mulțime de factori determină modul în care un competitor răspunde la stresul competiției (Smith, Smoll și Schutz, 1990). Acești factori includ:
Nivelul tipic de anxietate al sportivului;
Natura situației concurențiale;
Strategii personale de coping.

Dacă un sportiv este, în general, nervos în sport sau în situații de competiție, dacă simte multă presiune sau dacă îi lipsește strategia de combatere, este mult mai probabil să-și piardă controlul.

Pentru a rupe modelul de anxietate, îi învăț pe copii să asimileze o nouă reacție la concurență iar pe sportivi strategii cognitive simple care dizolvă presiunea competițiilor „mari”. Astfel, alături de un psiholog bine pregătit, creierul unui atlet poate fi reconectat pentru a avea succes. Drept rezultat, sportivii de succes au dezvoltat o mentalitate care le permite să acționeze conștient în fiecare moment.

Psiholog – Andra Pleșa